Marturisiri personalitati
|
Mărturisiri personalităţi
IRINA LOGHIN de Teodor Munteanu
|
O doamnã prea distinsã este Irina Loghin
Pe plaiul mioritic e-o adevaratã stea
Se-nclinã munţii nostri şi Dunarea albastrã
Pe scenã când apare şi când ne cântã ea!!!
Irina e-o artistã placutã şi frumoasã
E o legendã vie , un mentor şi-un model
Identitatea noastrã o poţi gasi în dânsa
Prin ea cunoşti românul aşa cum este el.
Noi credem cu sperantã în viitorul ţãrii
Deşi probleme-s multe iar drumul e spinos.
Prin propria ei fiinţã Irina ne aratã
Cum poţi trãi în lume decent dar şi frumos.
S-avem un echilibru în tot ceea ce facem
Nu trebuie sã urli când vrei ca sã vorbeşti
Iubeste şi ajutã-l pe cel de lângã tine
Şi ai sã intri astfel în tolba cu poveşti!!! |
|
FLORIN PIERSIC "Mi-a pus o pană la aripile cu care încerc să zbor"
Eram foarte tânăr. Am văzut-o şi am auzit-o, pe scenă, într-un parc, pe o femeie care
mi-a luat respiraţia. Cred că în ciuda faptului că nu eram atât de matur să pot judeca lucrurile la rece, m-am gândit şi am simţit că aşa trebuie să fie şi să arate femeia româncă. Cântecul ei, vocea puternică şi tulburătoare „m-au aruncat" pentru câteva minute
înapoi cu aproape douăzeci de ani, în raiul copilăriei mele. Era clar, femeia asta avea în voce, în atitudine, pe chip, sunetele ce-mi tulburaseră inima când eram doar o crenguţă de piersic ce înmugureşte. Am întrebat pe cineva cine-i ţăranca asta româncă, care nu mă lasă să trăiesc!? Mi-a răspuns: Irina Loghin! Aşa de tare îmi plăcea, că mi-ar fi plăcut să-mi fie şi nevastă!
Într-o seară, Costel Constantin, mi-a spus că Irina e-n sală. Cred c-am jucat ca niciodată. Doream s-o impresionez, să vada şi ea că nici eu nu sunt de colo. Aţi înteles ce este Irina Loghin pentru mine? Ba a fost şi va rămâne „dulcea doină" a tinereţii şi împlinirii mele ca artist. Mi-a pus o pană la aripile cu care încerc să zbor! Irina, îţi mulţumesc!
|
DEM RĂDULESCU “Descinde din marile nume Maria Tănase şi Maria Lătăreţu”
Despre Irina Loghin, ca om si ca artistă, se poate spune multe. Ca o chintesenţă a ceea ce gândesc, afirm, fără teama de a greşi, că Irina Loghin descinde din marile nume ale muzicii populare româneşti, Maria Tănase şi Maria Lătăreţu. Sărut mâna în faţa vocii sale melodioase, catifelate, o voce inconfundabilă.
|
BENONE SINULESCU “A fost şi va rămâne un artist inconfundabil”
Pot spune, fără teama de a greşi, că Irina s-a dezvoltat sub ochii mei. Atunci când a dat concursul pentru a
intra la Ansamblul Ciocârlia, eu eram deja solist cu state la acest ansamblu, care se considera unul de
prima marime din lume ... Prin urmare, era un ansamblu de prestigiu şi pentru orice solist era un titlu
de mândrie sa facă parte din el.
Irina a ştiut să fie o bună colegă şi prietenă, iar la rândul meu am ajutat-o foarte mult, cu cunoştintele
mele în muzică, în folclor, am ajutat-o să persevereze, îndemnând-o spre Radio, Televiziune, imprimări
muzicale pe disc etc.
Dialogurile muzicale care s-au bucurat de un foarte mare succes, la toate nivelurile şi în toate colţurile tării.
Se ştie, noi aparţinem cam aceleeasi zone folclorice, doar munţii ne despart. Carpaţii de curbură. Pot spune,
fără falsă modestie, că Irina şi cu mine am scris o filă superbă în folclorul românesc
prin aceste dialoguri.
Cântecele sale ne fac mai buni şi ar trebui să mulţumim, la rândul nostru, lui Dumnezeu pentru darul inegalabil
cu care a fost înzestrată: vocea, sufletul, frumusetea şi talentul. Indiferent de câte talente au fost sau vor
mai fi în muzica populară, Irina Loghin a fost şi va rămâne un artist inconfundabil, a fost şi va rămâne
Irina Loghin.
Are un glas cald, plăcut, un glas deosebit.
|
VIRGIL COMŞA “Rămâne numărul 1”
Coborâtă, parcă, din tablourile lui Nicolae Grigorescu, lrina Loghin vine acum mulţi ani, tânara copilă,
ca solistă
de muzică populară la Ansamblul artistic „Ciocârlia", pe atunci cea mai prestigioasă formaţie artistică,
unde eram regizor.
Intrată în scenă şi în viaţa artistică la „concurenţă" cu solişti consacrati ai perioadei respective,
ea se confrunta cu
Angela Moldovan, Aurelia Fatu-Radutu, Maria Ciobanu, Ion Cristoreanu, Benone Sinulescu. În scurt timp, prin repertoriu,
interpretare şi prezenţă scenică, îi devansează şi devine capul de afiş. De atunci rămâne
şi numărul I.
M-am întrebat atunci şi îmi răspund azi cum de a fost posibil acest lucru. Irina Loghin nu a fost o modă, Irina Loghin
este un artist în sensul cel mai larg al cuvântului. A ştiut şi ştie să-şi aleagă repertoriul. Deşi,
se ştie, a fost
ignorată o bună bucată de vreme, din indicaţia cuplului prezidenţial, publicul, oamenii au iubit-o şi
o iubesc,
o adulează.
Cântecele ei nu faceau parte din acel „folclor nou", promovat de Festivalul „Cântarea României". În acest sens,
a opus rezistenţă. Dacă răsfoim mapele cu cântece la Radio si Televiziune, nu o vom gasi în etichetările
„folclor nou".
Ea cântă şi a cântat pentru oameni. Ea este a oamenilor, a scenei, este a celor care ascultă Radio-ul, a celor care-i
cumpără discurile. Ea este a omului de toate zilele, pe care-1 cântă cu bucuriile şi necazurile lui. Irina Loghin are
în repertoriul său unele dintre cele mai valoroase cântece populare. Ea nu aparţine unei zone folclorice.
Ea este cântăreaţa întregii ţări. Cântecul ei, deşi porneşte din Muntenia, este apreciat peste tot.
Sigur că o artistă,
ca Irina Loghin, trebuia să includa în repertoriu şi romanţe şi cântece lăutăreşti.
Ea va rămâne acea reprezentantă a cântecului popular românesc, cântec pe care cu talent şi
dragoste îl slujeşte
cu cinste.
Ca fost regizor la „Ciocârlia" şi redactor la Televiziune, mă mândresc cu faptul că am stat alături de
Irina Loghin,
şi cu prietenie, şi respect, am trăit emoţiile şi succesele ei.
|
DANIELA CONDURACHE “Este un mit”
Ca să vorbeşti despre Irina Loghin este foarte greu. Irina Loghin nu este o cântareaţă oarecare,
obişnuită.
Este un mit ... şi, ca orice mit, este ceva foarte complex.
Am cunoscut mulţi cântareţi, am participat la sute de spectacole, dar la nimeni nu am întâlnit o asemenea
„priză" la public.
Dar, cuvântul „priză", la public este puţin spus. Irina Loghin radiază o fascinaţie inexplicabilă
în inimile spactatorilor.
Ţin minte ... Era după Revoluţie. Ca să poată intra la spectacole, sau să iasă de la spectacole,
se făceau coloane
de poliţişti. Braţe de flori mărturiseau dragostea neţărmuita a oamenilor pentru Irina Loghin.
Si înainte de
interdicţie
primea multe flori, dar acum parcă era cu totul altceva. Nu stiu ce cuvinte ar putea reda aceasta.
Eram la Chişinău. Se făcuse ora 24 si jumătate şi noi nu începusem ultimul spectacol. Lumea aştepta afară
neclintită.
îşi astepta idolul. O aşteptau pe Irina Loghin. Şi Irina Loghin nu le-a dezamagit aşteptările. Cu o vitalitate greu de
înţeles era mai proaspătă ca oricând. Nu ştia ce înseamnă oboseala. Se odihnea prin cântec.
Poate cântecul, purtătorul
unei inimi mereu arzânde, simbol al cinstei şi corectitudinii faţă de spectator, era unica modalitate de odihnă.
Nu se poate numi încuvinte ce încărcătura emoţională era în sală, ce atmosferă crea prezenţa
dânsei pe scenă.
Pentru colegi, este o adevarată mană cerească. Veşnic preocupată să fie bine, mereu pusă pe sotii.
Sinceră să fiu,
nu odată râd cu gura până la urechi de aceste sotii. Zău, nu ştiu de unde are atâta vitalitate.
Mă bucur sincer
că-i sunt aproape, că mă numeşte prietenă. Am avut multe de învăţat de la dânsa,
pentru că de
la Irina Loghin,
purtătoare de nobleţe şi profund spirit românesc, ai permanent ce învăţa.
|
MARIOARA MURARESCU “Este de mult o legendă”
Trebuie sã recunoaştem cã Irina este de mult o legendã. O legendã la care au contribuit în timp succese şi
interdicţii,
admiratori şi critici, prieteni.
Când a plecat de acasã de la Vãlenii de Munte avea ca zestre tinereţea, frumuseţea şi cântecul. Cântecul acela de început
al Irinei avea ceva cu totul deosebit. Era cântecul unei generaţii, al tuturor celor care îndreptându-se spre marile oraşe,
pãstrau în suflet satul, pãrinţii şi amintirile copilãriei.
Încã de la început, încã de la debut, Irina a avut şansa de a colabora cu specialişti şi interpreţi de marcã.
Televiziunea era atunci un miracol. Şi astãzi, prezentate pe scenã, promovate la Radio si pe Micul Ecran, cântecele
Irinei au devenit şlagãre.
Timpul a început sã ţese legende. Lumini şi umbre, succese şi neîmpliniri, zâmbet şi lacrimã.
|
FUEGO “Publicul ne-a perceput ca fiind foarte adevãraţi pe scenã”
Am cunoscut-o pe doamna Irina Loghin la filmãrile videoclipului “Împodobeşte, mamã, bradul”.
Atunci a fost momentul în care s-a legat o prietenie deosebitã şi a luat naştere acest proiect.
Am avut bucuria de a învãţa de la un artist deosebit, cu o cariera impresionantã, ce însumeazã 45 de ani de cântec.
Succesul acestui duet a venit firesc, ca urmare a faptului cã publicul ne-a perceput ca fiind foarte adevãraţi pe scenã,
doamna Irina comportându-se exact ca o mamã adoptivã, iar eu ca un copil al dânsei.
“Mama şi fiul” s-a bucurat de o popularitate uriasã, atât in ţarã, cât şi in afarã, atunci
când am cântat pentru românii din diaspora. Sunt foarte fericit si onorat ca am avut şansa de a o cunoaşte şi de a
colabora cu aceastã doamnã a muzicii populare româneşti.
|
JENI NICOLAU “Doamna muzicii româneşti, mare, modestă, iubitoare”
Am fost în nenumărate turnee alături de această mare artistă. Prima ciorbă de curcan, pe care am mâncat-o şi cu ochii şi cu sufletul şi cu gura, a fost făcută de IRINA LOGHIN. Aces om minunat n-a ţinut cont niciodată de faptul că dumneaei este IRINA LOGHIN, iar eu o actriţă mai tânără, o actriţă la început de drum. Într-un spectacol trebuia să intre după ce îmi terminam eu momentul cu Ţiganca şugubeaţă, şi a intrat puţin mai devreme. Este pentru prima dată în cariera mea, când, după ce am cunoscut foarte mulţi artişti, un artist mare ca IRINA LOGHIN, a venit la cabină şi a zis Jeni, te rog din suflet, îmi cer scuze, am intrat mult mai devreme decât trebuia. În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a înnobilat cu prietenia dumneaei. Am văzut la New York un om care a venit la scenă în faţa IRINEI LOGHIN, s-a aşezat în genunchi şi a spus Acuma pot să mor. Am venit tocmai din Florida să vă văd, dar acuma pot să mor. Aceasta este doamna muzicii româneşti, mare, modestă, iubitoare.
|
CRISTINA STAMATE “Umor extraordinar, calităţi actoriceşti ieşite din comun”
Puţini sunt oamenii pe care i-am întâlnit pe drumul vieţii, care mi-au atins cu aura personalităţii lor, în egală măsură, şi sufletul şi mintea. Irina Loghin este unul dintre aceştia. Desigur că toată lumea o iubeşte şi o admiră pe Irina, dar numai cei apropiaţi ei ştiu ce umor extraordinar are, ce calităţi actoriceşti ieşite din comun posedă această minunată interpretă a cântecului popular.
Eram într-un turneu în ţară ... Străbăteam o distanţă mare într-un vagon de dormit şi cred că am râs non-stop peste 3 ore cu Irina şi de Irina. Imita magistral câteva ţărănci cunoscute de ea. Una era babă, alta era ţaţă, alta proastă şi Irina le interpreta cu un talent de actriţă adevărată de parcă fusesem colege la Institutul de Teatru. Puţini sunt aceia care ştiu cât de generoasă e Irina şi ce colegă admirabilă poate să fie, calitate atât de rar întâlnită printre artişti.
|
|
|